La răspântie de drumuri…..– 3 noiembrie 2013

Istoria ne demonstrează că în evoluţia fiecărui stat există momente cruciale. De raţionalitatea deciziilor luate de politicieni şi de pronosticul rezultatelor depinde progresul sau regresul societăţii. Spre exemplu, în anul 1918 Basarabia avea de ales între integrarea în sistemul  sovietic totalitar reprezentat de Rusia şi sistemul european-continental reprezentat de România. Alegerea celei dea doua opţiuni a amânat pentru cca 40 de ani sărăcirea populaţiei sub toate aspectele atât spiritual (rusificarea, ideologizarea) şi material (înlăturarea proprietăţii private), foametea organizată, gulagurile, represiile în masă, cât şi alte trăsături negative specifice unui regim nedemocratic. Au trecut 95 de ani de la anul 1918 şi astăzi suntem într-o situaţie similară, avem de ales între două opţiuni: integrarea la Uniunea Europeană, care este asociată cu trăsături precum economie dezvoltată, stat de drept, pluralusm şi mobilitate etc. şi integrarea la Uniunea Vamală, care deşi pretind de a fi state social-dezvoltate, le sunt caracteristice regimuri autoritare, încălcarea drepturilor omului, lipsa pluralismului politic etc.   

În aceste momente de anvergură clasa de guvernare a demonstrat maturitate. În pofida disensiunilor pe care le aveau, membrii alianţei europene (PLDM, PD, PLR) au ajuns la un consens politic de a merge împreună pentru susţinerea implimentării standardelor europene şi în ţara noastră. În accepţia mea acţiunile pozitive trebuie susţinute de întreaga societate. Data de 3 noiembre 2013 cetăţenii RM sunt chemaţi pe agora moldovenească – Piaţa Marii Adunări Naţionale de a se expune privind susţinerea vectorul european. Prezenţa societăţii la această întrunire va demonstra maturitatea şi solidaritatea societăţii civile, nivelul de dezvoltare a culturii politice a oamenilor şi dorinţa de a face schimbări pozitive în sistemul politic din Republica Moldova.

3 noiembrie este cu adevarat o zi istorică. Este ziua în care va trebuie să demonstrăm unitatea, coeziunea națională, capacitatea de a  formula și sprijini o idee națională. Or, această idee națională nu poate fi alta decât ideea integrării europene. Doar împreună vom demonstra tuturor și în primul nouă înșine, că putem fi un popor cu adevărat civilizat, că suntem pregătiți pentru eforturi susținute în calea modernizării.

La 3 noiembrie, va trebui să dăm un răspuns clar, ce alegem: Estul sau Vestul, democrația sau dictatura, supremația legii sau supremația dezmățului, civilizația sau barbaria, urbele occidentale sau stepele mongole.

La 3 noiembrie, toți vom fi un singur gînd, o singură acțiune, o singură suflare, un singur popor cu un singur destin. Destinul european.

Reflecţii privind interzicerea copierii

Au trecut câteva secole de când Dm. Cantemir afirma că „Moldovenii sunt leneşi la carte” (1714, Descrierea Moldovei), dar această constatare mai este valabilă şi astăzi pentru o bună parte a societăţii din RM. Au trecut câţiva ani de când a fost aprobată Legea Învăţământului (1995), la baza căreia este pus obiectivul de „dezvoltarea unei personalităţi armonioase, creative, care să se poată adapta la condiţiile în schimbare a vieţii”(Legea învăţământului nr. 547-XIII din 21 iulie 1995). Unii înţeleg diferit legea. Creativitatea şi adaptarea la condiţiile vieţii se manifestă mai des în căutarea metodelor de copiere, convertire a unor persoane influente pentru obţinerea notei dorite, utilizarea mijloacelor tehnice noi pentru facilitarea obţinerii răspunsurilor corecte. Mai mult, unii politicieni au devenit lobby al leneşilor, criticând că prea mulţi au picat examenul de bac în 2013 (42% nu au promovat un sau mai multe examene). Copierea s-a transformat din flagel al învăţământului în normă. În ultimii ani sistemul de învăţământ producea mulţi absolvenţi cu rezultate mari la învăţătură, mulţi deveneau studenţi ai instituţiilor superioare, dar la prima sesiune se poticneau de note negative.

De ce introducerea constrângerilor la examene trezeşte nemulţumirea cetăţenilor noştri. Se revoltă părinţii, care nu conştientizează că au investit în copiii săi griji, dragoste, bani etc., dar rezultatul celor 12 ani de studii este nul. Se revoltă unii profesori, care în loc să fie responsabili de calitatea predării, nu au depus efortul pentru a asigura dreptul elevului de acces la informare, accesibilitatea informaţiei. Sunt nemulţumiţi unii politicieni, care nu au nevoie de o generaţie înţeleaptă, fiindcă cu cât oamenii sunt mai mediocri cu atât sunt mai simplu de dirijat/manipulat. Dar chiar în Biblie se subliniază ideea „caută adevărul şi vei deveni liber”. Permisiunea copierii înseamnă a pune în condiţii inegale pe elevi. Acel care nu învaţă, dar are bani ia note maxime la examene, iar care învaţă şi nu au cu ce remunera pe „suflori” îşi obţin note care nu sunt competitive pentru locurile bugetare din Instituţiile superioare.

Deşi au fost mai mulţi miniştri aieducaţiei, doar o femeie a avut curajul să implementeze Legea învăţământului, nu doar să mimeze reforma. După părerea mea a venit timpul să demonstrăm că avem demnitate naţională şi putem să depunem efort pentru obţinerea cunoştinţelor de calitate.Trebuie să ne amintim de vestita expresie expusă de Margaret Thatcher „Caşcavalul pe gratis este doar în colivie”. Cunoştinţele temeinice, care sunt atât de necesare în condiţiile economiei de piaţă, fără muncă şi perseverenţă nu pot fi obţinute.

Sunt sigură că restricţiile faţă de examenele de absolvire va atrage după sine alte schimbări importante. Iar printre soluţii ar fi îmbunătăţirea calităţii instruirii, manualelor şi revizuirea programul şcolar, care trebuie să asigure competenţe intelectuale, profesionale. Ridicarea autoritatea profesorilor perimată în ultimii ani. Consiliile de profesori trebuie să susţină învăţătorul care asigură cunoştinţe calitative beneficiarilor. Să fie ridicat la locul meritat profesorul capabil, erudit, deschis faţă de tendinţele de înnoire a societăţii, creativ, muncitor şi nu oportunistul sau slugarnicul etc. Dezvoltarea responsabilităţii şi motivaţiei elevilor faţă de studii. Să fie stimulaţi şi promovaţi elevii după principiul meritocraţiei (idee înaintată încă de  Confucius în perioada antică). Să se asigure echitatea între şcoli, nu cum ar fi în unele şcoli se admite copierea în altele nu.